nutație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NUTÁȚIE, nutații, s. f. 1. Mișcare oscilatorie periodică a axei polilor Pământului, determinată de atracția variabilă pe care o exercită Soarele și Luna asupra ecuatorului.
2. (
Fiz.) Una dintre cele trei componente ale mișcării unui corp rigid care are un punct fix și face să oscileze axa de rotație proprie a corpului, apropiind-o și depărtând-o de axa fixă.
3. Mișcare a unor organe ale plantelor, constând în oscilații laterale și în rotiri ale vârfului organului respectiv în jurul axei sale. – Din
fr. nutation, it. nutazione.