nutreț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NUTRÉȚ, nutrețuri, s. n. Nume dat plantelor recoltate care servesc ca hrană animalelor domestice erbivore; hrana animalelor erbivore constituită din aceste plante; furaj. ♦
P. gener. (
Pop.) Hrană pentru animale. –
Lat. nutricium.nutreț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)nutréț (nutréțuri), s. n. – Furaj (verde).
Lat. nūtrῑcium „nutritiv, alimentar” (Șeineanu,
Semasiol., 183; Pușcariu 1210; Candrea-Dens., 1264; REW 6004), păstrat numai în
rom. (Rosetti, I, 169); din
lat. nūtrῑre, din care s-a format în
sec. XIX,
nutri, vb. (a hrăni),
vb. pe care Pușcariu 1209 îl semnala în mod greșit ca tradițional. –
Der. nutritiv, adj. din
fr. nutritif; nutriment, s. n. (aliment), din
lat. nutrimentum, sec. XIX;
nutritor, adj. (hrănitor), după
fr. nourrissant; nutriți(un)e, s. f., din
fr. nutrition.nutreț (Dicționar de argou al limbii române, 2007)nutreț sn. sg. (glum.) alimente, mâncare.
nutreț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nutréț (nu-treț) s. n.,
pl. nutréțurinutreț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nutreț n. hrana vitelor și a păsărilor. [Lat. NUTRICIUM, hrană în genere: românește cu sensul restrâns].