nutație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NUTÁȚIE, nutații, s. f. 1. Mișcare oscilatorie periodică a axei polilor Pământului, determinată de atracția variabilă pe care o exercită Soarele și Luna asupra ecuatorului.
2. (
Fiz.) Una dintre cele trei componente ale mișcării unui corp rigid care are un punct fix și face să oscileze axa de rotație proprie a corpului, apropiind-o și depărtând-o de axa fixă.
3. Mișcare a unor organe ale plantelor, constând în oscilații laterale și în rotiri ale vârfului organului respectiv în jurul axei sale. – Din
fr. nutation, it. nutazione.nutație (Dicționar de neologisme, 1986)NUTÁȚIE s.f..
1. (
Astr.) Oscilația axei unui astru în cursul mișcării de precesiune; (
spec.) oscilația axei Pământului într-o perioadă de 18 ani și 2/3.
2. Una dintre cele trei componente ale mișcării unui corp rigid care are un punct fix și care face să oscileze axa de rotație proprie a corpului, apropiind-o și depărtând-o de axa fixă.
3. Mișcare de oscilație descrisă de plante în timpul creșterii. [Gen.
-iei, var.
nutațiune s.f. / cf. fr.
nutation, lat.
nutatio – balansare].
nutație (Marele dicționar de neologisme, 2000)NUTÁȚIE s. f. 1. oscilația axei unui astru în cursul mișcării de precesie; (spec.) oscilația axei Pământului într-o perioadă de 18 ani și 8 luni. 2. una dintre cele trei componente ale mișcării unui corp rigid care are un punct fix și care face să oscileze axa de rotație proprie corpului. 3. (med.) basculare înainte a bazei sacrului și înapoi a coccisului, produsă spontan în cursul nașterii. ◊ oscilație a capului. 4. mișcare de oscilație descrisă de plante în timpul creșterii. (< fr.
nutation, lat.
nutatio)
nutație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nutáție (-ți-e) s. f.,
art. nutáția (-ți-a), g.-d. art. nutáției; pl. nutáții, art. nutáțiile (-ți-i-)