nuntă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NÚNTĂ, nunți, s. f. 1. Căsătorie (religioasă); ceremonial și petrecere organizate cu prilejul unei căsătorii (religioase). ♦
Fig. Scandal, zarvă, tămbălău.
2. Persoanele care iau parte la o nuntă (
1); alai, cortegiu de nuntă.
3. (
Reg.) Datină de sărbătorile Crăciunului, care constă într-un fel de reprezentație imitând nunta (
1). –
Sg. refăcut după
pl. nunți (<
lat. nuptiae).
nuntă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)núntă (núnți), s. f. – Ceremonia de căsătorie, cununie. –
Mr. numtă, lumtă, megl. nuntă, istr. nuntę. Lat. nuptiae (Pușcariu 1208; Candrea-Dens., 1260; REW 5999),
cf. it. nozze (
sard. nuntas, nunsas, cors. nonza),
prov. nossas, fr. noces. Fonetismul nu este normal. S-a căutat să se explice rezultatul
rom. prin încrucișarea
lat. nuntiāre (Densusianu,
Hlr., 127) sau plecînd de la
pl. *
nupți ›
nunți (Pușcariu; Byck-Graur 25). Cipariu,
Arhiv., 469, urmat de Pascu,
Beiträge, 11; Philippide, II, 660 și Scriban ar prefera să pornească de la
lat. nupta, ipoteză care nu înlătură problema. Oricum, trebuie să se admită un infix nazal *
nunptiae, fie prin încrucișare cu
nuntiāre (
cf. v. sard. nunça „întîlnire”), fie prin simplă propagare; și de la
pl. numpți s-a putut trece la
numți, mr. nunți. Uz general (ALR, I, 254).
Der. nuntaș, s. m. (invitat la nuntă);
nunți (
var. nunti),
vb. (a face nuntă);
nuntit, s. n. (nuntă). – Din
rom. provine
mag. nunta (Edelspacher 20).
nuntă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)nuntă, nunți s. f. (er.) 1. act sexual.
2. exces sexual.
nuntă (Dicționaru limbii românești, 1939)núntă f., pl. (vechĭ și azĭ vest)
e și (est)
țĭ (lat.
nûpta [part. f. d.
nûbere, a se mărita], de unde s’a făcut
* numptă [rămas în mrom.
mumtă, lumtă], apoĭ
nuntă; sard.
nuntas. It.
nozze, pv.
nossas și fr.
noces vine d. lat.
nŭptiae, nuntă. D. rom. vine ung.
nunta). Căsătorie, ceremonia căsătoriiĭ:
asupra acesteĭ nunte (Cost. 1, 311). Cortegiu nuntașilor:
trecea o nuntă. Iron. Nunta jidovească, mare hărmălaĭe, tămbălăŭ.
Nuntă de argint, ziŭa de 25 de anĭ de la nuntă;
nunta de aur, ziŭa de 50 de anĭde la nuntă (fiind mirii în vĭață).
nuntă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)núntă s. f.,
g.-d. art. núnții; pl. nunținuntă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nuntă f. căsătorie și în special serbarea-i solemnă, cum și petrecerile cu acea ocaziune. [Singular refăcut după pl.
nunți = lat. NUPTIAE].