nuncupativ (Dicționar de neologisme, 1986)
NUNCUPATÍV, -Ă adj. (Jur.; despre testamente) Dictat de testator potrivit formelor legale. [< fr. nuncupatif, cf. lat. nuncupare – a chema].
nuncupativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
NUNCUPATÍV, -Ă adj. (despre testamente) dictat de testator potrivit formelor legale. (< fr. nuncupatif, lat. nuncupativus)