nuntă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NÚNTĂ, nunți, s. f. 1. Căsătorie (religioasă); ceremonial și petrecere organizate cu prilejul unei căsătorii (religioase). ♦
Fig. Scandal, zarvă, tămbălău.
2. Persoanele care iau parte la o nuntă (
1); alai, cortegiu de nuntă.
3. (
Reg.) Datină de sărbătorile Crăciunului, care constă într-un fel de reprezentație imitând nunta (
1). –
Sg. refăcut după
pl. nunți (<
lat. nuptiae).