numărătoare - explicat in DEX

numărătoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NUMĂRĂTOÁRE, numărători, s. f. 1. Numărare; socoteală, calcul. ◊ Numărătoare inversă = program de operații prevăzute a se desfășura în intervalul de timp ce desparte momentul curent de momentul lansării unei nave spațiale sau de debutul unei activități (de importanță majoră). 2. Abac. – Număra + suf. -ătoare.

numărătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
numărătoáre¹ (numărare, obiect) s. f., g.-d. art. numărătórii; pl. numărătóri

numărătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
numărătoáre² (persoană) s. f., g.-d. art. numărătoárei; pl. numărătoáre

numărătoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
numărătoare f. 1. calcul amănunțit; 2. numerar.