nulitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NULITÁTE, nulități, s. f. 1. Însușirea, caracterul lucrului nul (
1).
2. Sancțiune a actului juridic care suprimă, în principiu și pentru trecut, acele efecte ale actului care sunt potrivnice dispozițiilor legale.
3. Lipsă totală de valoare, de capacitate, de merit a cuiva. ♦ Persoană nulă. (
3). – Din
fr. nullité, lat. nullitas.nulitate (Dicționar de neologisme, 1986)NULITÁTE s.f. 1. Însușirea, caracterul lucrului nul.
2. Om lipsit de orice merit, incapabil, prost. ♦ Lipsă totală de merite; incapacitate.
3. Lipsă de valoare legală a unui act. [Cf. fr.
nullité].
nulitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)NULITÁTE s. f. 1. însușirea, caracterul lucrului nul. 2. lipsă totală de merite. ◊ om lipsit de orice merit, incapabil, prost. 3. lipsă de valoare legală a unui act juridic. (< fr.
nullité, lat.
nullitas)
nulitate (Dicționaru limbii românești, 1939)* nulitáte f. (mlat.
núllitas, -átis). Vițiŭ care anulează un act.
Fig. Totală lipsă de merit, de talent:
a fi de o nulitate completă. Om nul:
cine e nulitatea asta ?nulitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nulitáte s. f.,
g.-d. art. nulitắții; pl. nulitắținulitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nulitate f.
1. vițiu ce face un act nul;
2. fig. lipsă absolută de merit;
3. persoană nulă.