nuanța (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NUANȚÁ, nuanțez, vb. I.
Tranz. 1. A reproduce, a da nuanțele unei culori, ale unui ton etc.; a reda ceva în diverse nuanțe.
2. Fig. A pune în evidență (prin treceri subtile, gradate), a reliefa prin mijloace expresive; a colora, a da expresie. [
Pr.:
nu-an-] – Din
fr. nuancer.