nu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nu (tempo lent)
/n- (tempo rapid + vocală:
n-are, n-a dat, n-o dă)
adv.nu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)nu adv. – Ba. –
Mr.,
istr. nu. Lat. non (Pușcariu 1196; Candrea-Dens., 1251; REW 5951),
cf. it. no(n), prov.,
cat.,
sp. no, fr. non, port. nao. Comp. numai (
mr. numa, istr. numai),
adv. (doar, nimic mai mult), din
lat. nōn măgis (Pușcariu 1202; Densusianu,
Hlr., 171; REW 5228; Găzdaru,
Español no más y rum., numai en su desarrollo paralelo, Filologia, I, 23-42),
cf. comel. noma, sp. no más (Tagliavini,
Arch. Rom., X, 147);
numai atît, doar cît;
numai cît, doar cît;
numai decît, imediat. – Din
rom. provine
bg. din
Trans. numai (Miklosich,
Bulg., 129).
nu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nu adv. particulă negativă contrară lui
da. [Lat. NON]. ║ n.
a răspunde cu un nu.nu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NU adv. I. (Servește la formarea formei negative a verbului, de obicei precedându-l nemijlocit).
1. (Neagă predicatul și dă întregii propoziții un caracter negativ)
Nu l-am cunoscut niciodată. ◊ (În propoziții interogative)
Nu ai primit scrisorile mele? 2. (Neagă predicatul, fără a modifica logic caracterul propoziției)
Nu încape nici o îndoială. 3. (Neagă predicatul în propoziții cu aspect negativ și cu înțeles pozitiv, de obicei interogative sau exclamative)
Nu făcea parte și el dintre noi? II. (Neagă altă parte de propoziție decât predicatul)
A plecat repede, nu așa cum a venit. III. (Modifică sensul cuvântului pe care îl precedă, altul decât predicatul, atenuându-i înțelesul ori dându-i un înțeles contrar)
O casă mare, nu lipsită de eleganță. ◊
Expr. Nu altceva sau
nu glumă, (
reg.)
nu șagă, formulă care confirmă sau întărește cele enunțate anterior.
Nu mai departe = chiar în cazul...
Nu o (singură) dată = de multe ori, adesea.
IV. (Înlocuiește forma negativă a unui verb enunțat anterior sau dedus, îndeplinind funcția de predicat)
Cine poate oase roade; cine nu, nici carne moale. ◊
Expr. nu și nu, formulă care exprimă împotrivirea, refuzul categoric.
De (sau
dacă)
nu... = în caz contrar..., altfel...
V. (Cu valoare de propoziție independentă cu caracter negativ)
Ai prieteni? – Nu! –
Lat. non.nu (Dicționaru limbii românești, 1939)nu, adv. de negațiune opus luĭ
da (lat.
nón [d. *
noenu, ne oinum, ne unum], it. pv.
no, non, fr.
non, cat. sp.
no, pg.
nâo):
zice că nu, zice că nu se poate. S.n. Negațiunea
nu; a răspunde pintr’un „nu”. Nu că, că fiind-că:
nu că mă tem, ci fiind-că nu vreŭ.