nuielușă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NUIELÚȘĂ,nuielușe, s. f. Diminutiv al lui nuia; nuieluță. [Pr.: nu-ie-] – Nuia + suf. -ușă.
nuielușă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) nuielúșă s. f., art. nuielúșa, g.-d. art. nuielúșei; pl. nuielúșe
nuĭelușă(Dicționaru limbii românești, 1939) nuĭelúșă f., pl. e. Nuĭa mică, jordiță. V. baghetă.