novocaină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOVOCAÍNĂ, novocaine, s. f. Substanță chimică în formă de ace incolore, inodore, cu gust ușor amar, puțin solubile în apă, solubile în alcool, întrebuințată ca anestezic local. [
Pr.:
-ca-i-] – Din
fr. novocaïne.novocaină (Dicționar de neologisme, 1986)NOVOCAÍNĂ s.f. Substanță cristalină, solubilă în apă și alcool, întrebuințată ca anestezic local; procaină. [Pron.
-ca-i-. / < fr.
novocaïne].
novocaină (Marele dicționar de neologisme, 2000)NOVOCAÍNĂ s. f. substanță cristalină, solubilă în apă și alcool, anestezic local. (< fr.
novocaïne)
novocaină (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NOVOCAÍNĂ (‹
fr. {i}; {s}
lat. novus „nou” +
fr. [
co]
caine „cocaină”)
s. f. Clorhidrat de para-aminobenzoildietilaminoetanol; substanță chimică cu acțiune anestezică locală.
Sin. procaină, sincaină.novocaină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)novocaínă s. f.,
g.-d. art. novocaínei