noviciat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOVICIÁT, noviciate, s. n. Situația, starea, condiția de novice (
2); timpul cât durează această stare. [
Pr.:
-ci-at] – Din
fr. noviciat.noviciat (Dicționar de neologisme, 1986)NOVICIÁT s.n. Situația de novice (
1); timp cât cineva este novice. [Pron.
-ci-at. / cf. fr.
noviciat, it.
noviziato].
noviciat (Marele dicționar de neologisme, 2000)NOVICIÁT s. n. situația, stagiul de novice (1). (< fr.
noviciat)
noviciat (Dicționaru limbii românești, 1939)* noviciát n., pl.
e (d.
novice; fr.
noviciat). Timpu cît eștĭ novice, ucenicie. Într’o mînăstire catolică, apartamentu novicilor.
noviciat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)noviciát (-ci-at) s. n.,
pl. noviciátenoviciat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)noviciat n.
1. starea novicelui și timpul cât durează;
2. partea mânăstirii rezervată novicilor;
3. ucenicie.