novice (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOVÍCE, novici, -ce, s. m. și
f. 1. Persoană care abia a început să învețe ceva sau care a început de curând să activeze într-un domeniu; începător. ♦ (Adjectival) Care nu are experiența vieții.
2. Persoană care a intrat de curând într-o mănăstire și are de făcut un stagiu până la călugărie.
3. Spec. Marinar care face ucenicie. – Din
fr. novice.novice (Dicționar de neologisme, 1986)NOVÍCE s.m. și f. 1. Persoană intrată de curând într-o mănăstire spre a se călugări.
2. Începător neexperimentat (într-o profesiune, într-un meșteșug etc.). [Cf. fr.
novice, it.
novizio, lat.
novicius].
novice (Marele dicționar de neologisme, 2000)NOVÍCE s. m. f. 1. cel intrat de curând într-o mănăstire spre a se călugări. 2. începător într-un domeniu oarecare. (< fr.
novice, lat.
novicius)
novice (Dicționaru limbii românești, 1939)* novíce adj., pl. tot așa (fr.
novice, d. lat.
novicius, d.
nouvus, noŭ. P. formă. cp. cu
factice). Începător, fără exercițiŭ, fără îndemînare:
orator novice. Călugăr de curînd intrat într’o mînăstire catolică. Subst.
Un novice.novice (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!novíce adj. m.,
s. m.,
pl. novíci; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. novícenovice (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)novice m.
1. cel ce a intrat de curând într’o mânăstire;
2. ucenic de matelot. ║ a. care e puțin exersat:
orator novice.