novație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOVÁȚIE, novații, s. f. 1. Act juridic prin care o obligație nouă și cu alt conținut se substituie unei obligații vechi (ce se stinge).
2. (Rar) Inovație. – Din
fr. novation, lat. novatio.novație (Dicționar de neologisme, 1986)NOVÁȚIE s.f. 1. Stingere a unei obligații prin crearea alteia noi, care se deosebește de prima prin calitatea debitorului sau a creditorului.
2. (
Rar) Inovație. [Gen.
-iei, var.
novațiune s.f. / cf. fr.
novation, lat.
novatio].
novație (Marele dicționar de neologisme, 2000)NOVÁȚIE s. f. 1. stingere a unei datorii vechi prin crearea alteia noi. 2. înțelegere intervenită între părțile interesate, în baza căreia are loc înlocuirea debitorului printr-o altă persoană care preia obligațiile stabilite inițial. 3. înlocuire a unui contract de comerț exterior prin altul nou. (< fr.
novation, lat.
novatio)
novație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nováție (-ți-e) s. f.,
art. nováția (-ți-a), g.-d. art. nováției; pl. nováții, art. nováțiile (-ți-i-)