nour(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NÓUR s. m. v. nor.
nour(Dicționaru limbii românești, 1939) nóur V. nor.
nour(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) nour m. Mold. V. nor:nouri vineți s’adună AL.; fig. nour de scântei AL. nouri de eres EM.