noultestament (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NOUL TESTAMENT, a doua parte a „Bibliei”, având 27 de cărți, elaborată în
sec. 1-4
d. Hr. și recunoscută numai de creștini. Cuprinde texte ce grupează mărturii cu privire la Iisus Hristos (cele patru evanghelii canonice, epistole atribuite apostolilor, „Faptele apostolilor” și „Apocalipsa evanghelistului Ioan”), considerate de toate bisericile creștine ca fiind de inspirație divină.
noultestament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)Nóul Testamént (parte a Bibliei)
s. propriu
n.