nourel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOURÉL, nourei, s. m. (
Pop.) Norișor. [
Pr.:
no-u-] –
Nour +
suf. -el.nourel (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)nourél, nouréi, s.m. (pop.)
1. norișor, noruleț.
2. (reg.) țânțar mic.
nourel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nourél s. m.,
pl. nouréi, art. nouréii