noroios(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NOROIÓS, -OÁSĂ,noroioși, -oase, adj. Cu noroi1, plin de noroi1; mânjit cu noroi1, murdar de noroi1; noroit. [Pr.: -ro-ios] – Noroi1 + suf. -os.
noroĭos(Dicționaru limbii românești, 1939) noroĭós, -oásă adj. Munt. Plin de noroĭ, gloduros: drum noroĭos.
noroios(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) noroiós adj. m., pl. noroióși; f. noroioásă, pl. noroioáse
noroios(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) noroios a. plin de noroiu.