nonșalant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NONȘALÁNT, -Ă, nonșalanți, -te, adj. (
Livr.) Lipsit de grijă; degajat (în comportări); care trădează nonșalanță; leneș. – Din
fr. nonchalant, germ. nonschalant.nonșalant (Dicționar de neologisme, 1986)NONȘALÁNT, -Ă adj. (
Liv.) Nepăsător; leneș. [< fr.
nonchalant].
nonșalant (Marele dicționar de neologisme, 2000)NONȘALÁNT, -Ă adj. indiferent, nepăsător; degajat. (< fr.
nonchalant)
nonșalant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nonșalánt (
fam.)
adj. m.,
pl. nonșalánți; f. nonșalántă, pl. nonșalánte