nonagenar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NONAGENÁR, -Ă, nonagenari, -e s. m. și
f.,
adj. (Persoană) care a atins (sau a depășit) vârsta de nouăzeci de ani. – Din
fr. nonagénaire, lat. nonagenarius.nonagenar (Dicționar de neologisme, 1986)NONAGENÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Om) în vârstă de nouăzeci de ani. [Cf. fr.
nonagénaire, lat.
nonagenarius].
nonagenar (Marele dicționar de neologisme, 2000)NONAGENÁR, -Ă adj., s. m. f. (om) în vârstă de 90 de ani. (< fr.
nonagénaire, lat.
nonagenarius)
nonagenar (Dicționaru limbii românești, 1939)* nonagenár, -ă s. și adj. (lat.
nonagenarius). De noŭă-zecĭ de anĭ:
un nonagenar, etate nonagenară.nonagenar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!nonagenár adj. m.,
s. m.,
pl. nonagenári; adj. f.,
s. f. nonagenáră, pl. nonagenárenonagenar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nonagenar a. și m. cel în vârstă de 90 de ani.