non (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NON- Element de compunere care însemnează „nu” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din
lat.,
fr. non-.non (Dicționar de neologisme, 1986)NON- Element prim de compunere savantă, folosit la formarea unor noțiuni negative care se află în raport de opoziție exclusivă cu noțiunea exprimată de elementul secund;
ne-. V.
in-. [< lat., fr., it., engl.
non].
non (Marele dicționar de neologisme, 2000)NON- pref. „absență totală, negație”. (< fr.
non-, cf.
lat. non, nu)
non (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NON, NISI PARENDO, VINCITUR (
lat.)
nu o birui, dacă nu i te supui –
Fr. Bacon, „Novum Organum”, aphorism, 129. În variantă engleză: „
Nature, to be commanded, must be obeyed” („Trebuie să te supui naturii că să-i poți porunci”). Omul nu poate determina natura să-i servească interesele decât cunoscând și respectând legile ei.