nominalism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOMINALÍSM s. n. Curent în filozofia medievală care susținea că numai lucrurile individuale au existență reală, în timp ce noțiunile generale sunt simple cuvinte, nume ale acestor lucruri. – Din
fr. nominalisme.nominalism (Dicționar de neologisme, 1986)NOMINALÍSM s.n. Curent în filozofia medievală care susținea că numai lucrurile individuale sunt reale, iar noțiunile generale, fiind doar simple nume ale acestor lucruri, nu există independent de ele. [Cf. fr.
nominalisme < lat.
nomen, nominis – nume].
nominalism (Marele dicționar de neologisme, 2000)NOMINALÍSM s. n. 1. curent în filozofia medievală care susținea că numai lucrurile individuale sunt reale, noțiunile generale fiind doar simple nume și neexistând independent de ele. 2. teorie burgheză care susține în mod eronat că banii nu sunt o marfă, nu au valoare intrinsecă, ci doar una convențională, nominală. (< fr.
nominalisme)
nominalism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NOMINALÍSM (‹
fr. {i})
s. n. 1. (În scolastica medievală) Doctrină după care numai lucrurile individuale există cu adevărat, noțiunile generale (universalele) nefiind decât simple cuvinte, nume ale lucrurilor. Reprezentați principali: Roscelin din Compiègne, Duns Scot, W. Occam.
2. (
EC. Pol.) Denumire a
teoriei nominaliste a banilor. V. ban
1.
nominalism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nominalísm s. n.nominalism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nominalism n. doctrină filozofică după care termenii, cari exprimă ideile generale, sunt pure numiri ce nu corespund nici unei realități.