nomenclaturistic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOMENCLATURÍSTIC, -Ă, nomenclaturistici, -ce, adj. (Rar) Privitor la nomenclatură, de nomenclatură; nomenclatoric. –
Nomenclatură +
suf. -istic.nomenclaturistic (Marele dicționar de neologisme, 2000)NOMENCLATURÍSTIC, -Ă adj. privitor la nomenclatură. (< nomenclatură + -istic)
nomenclaturistic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nomenclaturístic (rar)
adj. m.,
pl. nomenclaturístici; f. nomenclaturístică, pl. nomenclaturístice