nominal - explicat in DEX

nominal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NOMINÁL, -Ă, nominali, -e, adj. 1. Care conține nume, care indica un nume, de nume; după nume; pe nume. ◊ Valoare nominală = valoare indicată pe o acțiune, pe o hârtie-monedă (care uneori nu corespunde cu valoarea reală); valoare oficială. Putere (sau valoare) nominală = putere pentru care a fost conceput un anumit sistem tehnic. ♦ Care figurează (numai) cu numele; care este de formă. ♦ Care este calculat în bani. 2. (Gram.) Care face parte din categoria numelui, care ține de categoria numelui, care se adaugă la nume, care formează un nume. ◊ Flexiune nominală = declinare. Predicat nominal = predicat alcătuit dintr-un nume predicativ și un verb copulativ la un mod personal. – Din fr. nominal, lat. nominalis.

nominal (Dicționar de neologisme, 1986)
NOMINÁL, -Ă adj. 1. De nume; pe nume; după nume. ◊ (Ec.) Valoare nominală = valoare indicată pe o acțiune sau pe un bilet de bancă și care nu corespunde uneori cu valoarea ei reală. 2. (Gram.) Care se referă la nume sau face parte din categoria numelui; care formează un nume. ◊ Flexiune nominală = flexiunea părților de vorbire declinabile; predicat nominal = predicat format dintr-un nume predicativ și o copulă. [Cf. fr. nominal, lat. nominalis < nomen – nume].

nominal (Marele dicționar de neologisme, 2000)
NOMINÁL, -Ă adj. 1. referitor la nume, pe nume; după nume; pe care e scris numele titularului; nominativ. ♦ (ec.) valoare ~ă = valoare înscrisă cifric pe o acțiune, pe un bilet de bancă, timbru etc. ◊ care figurează (numai) cu numele. 2. (gram.) care face parte, care ține de categoria numelui. ♦ flexiune ~ă = declinare. (< fr. nominal, lat. nominalis)

nominal (Dicționaru limbii românești, 1939)
* nominál, -ă adj. (lat. nominalis). Relativ la nume: eroare nominală. Cu numele numaĭ, dar fără alte foloase: stăpînire nominală. Acțiune nominală, acțiune nominativă, pe care e scris numele posesoruluĭ, nu „la purtător”. Apel nominativ, strigarea elevilor, soldaților și a altora după numele lor scris pe o listă orĭ într’un catalog. Valoare nominală, valoarea scrisă a uneĭ monete saŭ a unuĭ efect comercial și care, de multe orĭ, e diferită de cea reală. Adv. Cu numele, nu efectiv: a domni nominal.

nominal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
nominál¹ adj. m., pl. nomináli; f. nominálă, pl. nominále

nominal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*nominál² s. n., pl. nominále

nominal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
nominal a. relativ la nume: eroare nominală; apel nominal, chemare după nume a membrilor unei adunări; valoare nominală, cea exprimată pe o hârtie-monedă și care obișnuit e superioară valorii reale.