nojiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOJÍȚĂ, nojițe, s. f. 1. Curelușă sau șiret cu care se leagă opincile de picior.
2. (
Reg.) Fiecare dintre găurile opincii, prin care se petrece nojița (
1). [
Var.:
năjíță s. f.] – Din
bg. nojiță.nojiță (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)nojíță,
nojíțe, s.f. (pop.; mai ales la pl.)
1. curelușă sau șiret din piele, din păr de animale, din sfoară, din lână cu care se leagă opincile; târsână, nojeală.
2. (reg. deprec.) cal slab și prăpădit.
3. (reg.) legătoare subțire și îngustă; sfoară; curelușă care leagă porțile îmblăciului.
4. (reg.) găurile de pe marginea opincii, prin care trec nojițele; găurile din urechile oilor.
5. (reg.) plantă medicinală cu frunze ca ale liliacului și cu flori albastre.
nojiță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)nojíță (nojíțe), s. f. –
1. Șiret pentru legat opincile. –
2. (
Mold.) Capsă, gaură la opinci. –
Mr. nujiță, megl. nujoață, najoața. Bg.,
sb.,
cr. nožica (Cihac, II, 217; Tiktin; Pascu, II, 202); sensul primitiv din
sl. este cel de
dim. al lui
noga „picior”, dar pare că s-a confundat cu
sl.,
bg.,
sb. žica „șiret” (
cf. jiță); în așa fel încît
sb. nožica „picioruș” a ajuns să însemne în
rom. „șiret”. –
Der. noaje, s. f. (coardă, legătură; bandă),
înv., probabil formație regresivă din
nojiță (Iordan,
Dift., 286).
Oajdă, s. f. (
înv. și
Trans., coardă), cu
der. înhojda, vb. (
Trans., a lega), pare să aparțină la aceeași familie.
Ngr. νουζίτσα trebuie să provină din
sl. (Meyer,
Neugr. St., II, 47).
nojiță (Dicționaru limbii românești, 1939)nojíță și
năjíță f., pl.
e (sîrb.
nožica, picioruș, d.
noga, picĭor. V.
cotonog).
Sud (GrS. 6, 70). Tîrsînă.
Nord (
nójiță). Cheotoare de opincă (cîte doŭă laterale, una înapoĭ și, uneorĭ, și una la vîrf) pin care se trec curelele saŭ tîrsînele cu care se leagă opinca de picĭor (BSG. 1933, 322).
nojiță (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)nojíță, -e, s.f. – Găurile de la opinci prin care se petrece șiretul: „Pe la nojiță cu flori, / Ti-om ridica până-n nori” (Bârlea 1924 I: 120). – Dim. din sl. noja „picior„, contaminat cu sl. žica (cf. jiță) „șiret” (DER); bg. nožica (DEX).
nojiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nojíță s. f.,
g.-d. art. nojíței; pl. nojíțenojiță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nojiță f. pl.
1. Munt. curelușe de legat opincile pe picior:
se încalță cu opincile, încrucișă nojițele pe pulpe ISP.;
2. Mold. gaura de pe marginea opincei prin care se trece curelușa:
și-a petrecut câte o păreche de ață neagră de păr de cal prin cele nojițe CR. [Serb. NOJIȚA, din slav. NOGA, picior].