nomad - explicat in DEX

nomad (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NOMÁD, -Ă, nomazi, -de, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, grup social) care nu are așezare statornică într-un loc, care se mută dintr-un loc în altul, care rătăcește. 2. Adj. Caracteristic nomadismului. Viață nomadă. – Din fr. nomade.

nomad (Dicționar de neologisme, 1986)
NOMÁD, -Ă adj. (adesea s.) Lipsit de o așezare stabilă, nestatornic, rătăcitor. [Cf. fr., it. nomade, lat., gr. nomas].

nomad (Marele dicționar de neologisme, 2000)
NOMÁD, -Ă I. adj., s. m. f. (persoană, populație) care nu are o așezare stabilă, permanentă; rătăcitor. II. adj. 1. caracteristic nomazilor. 2. (despre animale) care schimbă climatul în funcție de sezon. (< fr., it. nomade, lat. nomas, -dis, gr. nomados, care rătăcește)

nomad (Dicționaru limbii românești, 1939)
* nomád, -ă adj. și s. (vgr. nómas, -ádos, păstor, nomad, d. némo, pasc; it. nómade). Care rătăcește, care n’are locuĭnță fixă: Țiganĭ nomazĭ.

nomad (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
nomád adj. m., s. m., pl. nomázi; adj. f., s. f. nomádă, pl. nomáde

nomad (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
nomad a. și m. care n’are o locuință statornică: trib nomad.