noime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOÍME, noimi, s. f. A noua parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. [
Pr.:
no-i-] –
Nouă +
suf. -ime.noime (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)noíme s.f. (înv.) generație nouă.
noime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)noíme s. f.,
g.-d. art. noímii; pl. noími