noiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOÍȚĂ, noițe, s. f. Pată mică albă care apare uneori pe unghiile degetelor de la mână. [
Pr.:
no-i-] –
Nou +
suf. -iță.noiță (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)noíță adj. f. (reg.; în expr.)
nouă de noiță = foarte nou, nou-nouț.
noiță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)noíță (noíțe), s. f. – Albeață, pată albă (la unghii).
Lat. nŏvῑtia, de unde și venet.
novitso, nuis (REW 5970); relația cu
nou, întrevăzută deja de Philippide,
Principii, 147 (
cf. Tiktin), este doar indirectă.
Der. din
sl. nogŭtĭ „unghie” (Cihac, II, 217) sau din
lat. nubes, cu
suf. -
iță (Giuglea,
LL, II, 48) e mai puțin convingătoare.
noiță (Dicționaru limbii românești, 1939)noíță f., pl.
e (d
noŭ). Mică pată albă care apare pe unghiĭ și despre care poporu crede că prezice că-țĭ veĭ cumpăra ceva noŭ (haĭne, încălțăminte).
noiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)noíță s. f.,
g.-d. art. noíței; pl. noíțenoiță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)noiță f. semn alb pe unghie. [Tras din
nou; lit. semn nou].