nogai (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOGÁI, -ÁIE, nogai, -aie, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. (La
m. pl.) Populație mongolă turcizată răspândită în diverse regiuni dintre Marea Caspică, Marea Neagră și Marea Azov; (și la
sg.) persoană care aparține acestei populații.
2. Adj. Care aparține nogailor (
1), privitor la nogai. – Din
n. pr. Nogai.nogai (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NOGAI (NOGHAY) (?-1299), conducător militar mongolo-tătar. Sub cârmuirea lui s-a aflat un
terit. care cuprindea Crimeea și un
terit. situat la V de Nipru până la Dunărea de Jos. –
Hoarda lui ~, denumire a statului tătar, creat la sfârșitul
sec. 14 și începutul
sec. 15, ca urmare a destrămării Hoardei de Aur; cuprindea teritoriul dintre Volga și Irtîș, cu centrul în orașul Sarajčik (Saraidjuk). La mijlocul
sec. 16 s-a destrămat în mai multe formațiuni (
ex. Marea și Mica Hoardă).
nogai (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nogái adj. m.,
s. m.,
pl. nogái; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. nogáienogai (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Nogai m. pl. Tătari așezați sub Iliaș Vodă (1666-1669) în Basarabia, de unde făceau dese incursiuni în Moldova. V.
Bugeac.