noetic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOÉTIC, -Ă, noetici, -ce, adj. (
Fil.) Care se referă la procesul de gândire. [
Pr.:
no-e-] – Din
fr. noétique.noetic (Dicționar de neologisme, 1986)NOÉTIC1, -Ă adj. Referitor la noetică sau la noemă. [Pron.
no-e-. / cf. it.
noetico, fr.
noétique, germ.
noetisch].
noetic (Dicționar de neologisme, 1986)NOÉTIC2, -Ă adj. (
Liv.) Referitor la Noe și la epoca biblică respectivă. [Pron.
no-e-. / cf. it.
noetico].
noetic (Marele dicționar de neologisme, 2000)NOÉTIC1, -Ă I.
adj. referitor la noetică, la aspectul intelectual al gândirii. II. s. f. studiul gândirii; gnoseologie; epistemologie. (< fr.
noétique, gr.
noetikos, /II/ germ.
Noetik)
noetic (Marele dicționar de neologisme, 2000)NOÉTIC2, -Ă adj. referitor la Noe și la epoca biblică respectivă. (< it.
noetico)