noduros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NODURÓS, -OÁSĂ, noduroși, -oase, adj. 1. (Despre sfori, ațe, țesături) Care are (multe) noduri (
1).
2. (Despre arbori, lemne, diverse plante) Cu noduri (
2), plin de noduri.
3. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Cu articulații proeminente sau cu proeminențe; ciolănos. [
Var.: (
pop.)
nodorós, -oásă adj.] –
Nod +
suf. -uros.noduros (Dicționaru limbii românești, 1939)nodurós, și -
orós, -
oásă adj. (d.
nod). Plin de nodurĭ, cĭoturos. S.f. O plantă gramineee care care crește pin fînețe și pădurĭ (
dáctylis glomeráta).
noduros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nodurós adj. m.,
pl. noduróși; f. noduroásă, pl. noduroásenoduros (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)noduros a.
1. plin de noduri;
2. fig. grosolan:
vorbe noduroase PANN.