nodurar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NODURÁR, nodurare, s. n. Parte a războiului de țesut alcătuită dintr-un fuscel gros legat de fusul sau sulul dindărăt și de care se prind capetele urzelii când se învelește pânza. –
Nod +
suf. -urar.nodurar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nodurár s. n.,
pl. noduráre