nimicuța(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NIMICÚȚA pron. neg. Diminutiv al lui nimic. [Var.: nimicúță pron. neg.] – Nimic + suf. -uța.
nimicuța(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) nimicúța/nimicúță (pop.) pr.