nimfă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NÍMFĂ, nimfe, s. f. 1. (În mitologia greacă) Fiecare dintre zeițele apelor, ale pomilor, ale crângurilor și ale munților, personificând forțele naturii. ♦
Fig. Fată tânără și frumoasă, plină de grație.
2. Formă de metamorfoză prin care trec unele insecte după stadiul de larvă și înainte de a se transforma în insecte adulte; pupă. – Din
fr. nymphe, lat. nympha.