nețărmurit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEȚĂRMURÍT, -Ă, nețărmuriți, -te, adj. Care nu cunoaște limite (în spațiu, în intensitate); nemărginit, imens. –
Ne- + țărmurit.nețărmurit (Dicționaru limbii românești, 1939)nețărmurít, -ă adj.
Rar. Fără țărmurĭ, nemărginit, infinit.
nețărmurit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nețărmurít adj. m.,
pl. nețărmuríți; f. nețărmurítă, pl. nețărmurítenețărmurit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nețărmurit a. nemărginit:
împărății nețărmurite.