nea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEA1 interj. Strigăt cu care se îndeamnă la mers, se cheamă, se opresc sau se gonesc unele animale domestice. –
Cf. na.nea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEA2 s. f. (
Înv.,
reg. și în limbajul poetic) Zăpadă. ◊
Loc. adj. De nea = alb strălucitor ca zăpada. [
Var.:
neáuă s. f.] –
Lat. nix, nivis.nea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEA3 s. m. v. nene.nea (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)nea s.f. (pop.)
1. zăpadă.
2. promoroacă.
nea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)neá s. f. – Zăpadă. –
Var. neauă. Mr. neao, megl. nęuă, istr. nęwu. Lat. nĭvem (Pușcariu 1160; Candrea-Dens., 1211; REW 5936; Unbegaun,
Orbis, II, 347-51),
cf. vegl. nai, it.,
port. neve, prov.,
cat. neu, v. fr. noif, sp. nieve. –
Der. îneua, vb. (a se umple cu zăpadă);
neios, s. m. (decembrie), din
lat. nĭνōsus (Pascu,
Arch. Rom., VI, 261; REW 5935),
cf. it.,
sp. port. nevoso.nea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nea1 (
pop.)
interj.nea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nea2 (
înv.,
reg.)
s. f.,
art. neáuanea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nea3 (+ prenume
m. / nume de familie) (
pop.,
fam.)
s. m.,
g.-d. lui nea (lui nea Nelu/Popescu)nea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ne-a pr. +
vb. aux.
(ne-a dat)nea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)NEA3 s. m. (
Pop. și
fam.; urmat de un prenume masculin sau de un nume de familie) Termen de respect cu care se adresează un copil sau o persoană mai tânără unui bărbat mai în vârstă. – De la
nene.