neștiință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEȘTIÍNȚĂ s. f. 1. Faptul de a nu ști, de a nu avea știință de ceva; situație în care se află cel care nu știe ceva, nu are știință de ceva. ◊
Neștiință de carte = analfabetism.
2. Lipsă de cultură, ignoranță;
p. ext. obscurantism. –
Ne- +
știință.neștiință (Dicționaru limbii românești, 1939)neștiínță f., pl.
e. Ignoranță, lipsă de știință.
neștiință (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!neștiínță (neș-ti-/ne-ști-) s. f.,
g.-d. art. neștiínțeineștiință (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neștiință f. lipsă de știință.