neîntinat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEÎNTINÁT, -Ă, neîntinați, -te, adj. Care și-a păstrat curățenia morală, puritatea; curat. –
Ne- +
întinat.neîntinat (Dicționaru limbii românești, 1939)neîntinát, -ă adj. Nepătat, imaculat, care n’a fost întinat:
viață neîntinată.neîntinat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neîntinát adj. m.,
pl. neîntináți; f. neîntinátă, pl. neîntináteneîntinat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neîntinat a. nepătat:
neîntinatul văl al nevinovăției OD.