neîndurător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEÎNDURĂTÓR, -OÁRE, neîndurători, -oare, adj. Care nu iartă; fără milă; nemilos, necruțător, neîndurat. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. –
Ne- +
îndurător.neîndurător (Dicționaru limbii românești, 1939)neîndurătór, -oáre adj. Care nu se îndură, nemilos.
neîndurător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neîndurătór adj. m.,
pl. neîndurătóri; f. sg. și
pl. neîndurătoáreneîndurător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neîndurător a. nemilostiv.