neîndurare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEÎNDURÁRE s. f. Lipsă de îndurare, de milă; cruzime, asprime. ◊
Loc. adv. Cu neîndurare = crud, aspru, fără milă. –
Ne- +
îndurare.neîndurare (Dicționaru limbii românești, 1939)neînduráre f. Lipsă de îndurare.
neîndurare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neînduráre s. f.,
g.-d. art. neîndurắriineîndurare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neîndurare f. lipsă de îndurare.