neîndemână (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEÎNDEMẤNĂ s. f. (
Înv.) Situație grea, împrejurare nefavorabilă. –
Ne- +
îndemână.neîndemână (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)NEÎNDEMẤNĂ s.f. (Înv.) Situație nefavorabilă, stare rea; ananghie. ◊
Expr. A fi la neîndemână = a se afla într-o situație critică, a fi la strâmtoare.
neîndemână (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)neîndemấnă s.f. (înv. și reg.)
1. situație grea, împrejurare nefavorabilă.
2. suferință fizică, rău fizic.
3. lipsă de comoditate, de condiții prielnice; incomoditate.
neîndemână (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neîndemấnă (
înv.)
s. f.neîndemână (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neîndemână f. încurcătură:
când țara e la neîndemână AL.