neîndemânare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEÎNDEMÂNÁRE s. f. Lipsă de îndemânare; stângăcie. –
Ne- +
îndemânare.neîndemânare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neîndemânáre s. f.,
g.-d. art. neîndemânắriineîndemânare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neîndemânare f. nedibăcie.