neîncrezător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEÎNCREZĂTÓR, -OÁRE, neîncrezători, -oare, adj. Care nu se încrede (ușor), care are îndoieli, bănuitor. –
Ne- +
încrezător.neîncrezător (Dicționaru limbii românești, 1939)neîncrezător, -oáre adj. Plin de neîncredere.
neîncrezător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neîncrezătór adj. m.,
pl. neîncrezătóri; f. sg. și
pl. neîncrezătoáreneîncrezător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neîncrezător a. care nu se încrede.