neîncetat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEÎNCETÁT, -Ă, neîncetați, -te, adj.,
adv. (Care are loc, se desfășoară sau se repetă) fără oprire, fără întrerupere; necontenit, continuu. –
Ne- +
încetat.neîncetat (Dicționaru limbii românești, 1939)neîncetát, -ă adj. (d. încetez
). Necontenit, continuŭ, neîntrerupt. Adv. Curge neîncetat.
neîncetat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neîncetát adj. m.,
pl. neîncetáți; f. neîncetátă, pl. neîncetáteneîncetat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neîncetat a. și adv. fără încetare.