neîmpădurit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEÎMPĂDURÍT, -Ă, neîmpăduriți, -te, adj. Care nu este împădurit; fără păduri. –
Ne- +
împădurit.neîmpădurit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*neîmpădurít adj. m.,
pl. neîmpăduríți; f. neîmpădurítă, pl. neîmpăduríte