neîmprejmuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEÎMPREJMUÍT, -Ă, neîmprejmuiți, -te, adj. Care nu este delimitat de rest; care nu este îngrădit. –
Ne- +
împrejmuit2.neîmprejmuit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*neîmprejmuít adj. m.,
pl. neîmprejmuíți; f. neîmprejmuítă, pl. neîmprejmuíte