nevinovăție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEVINOVĂȚÍE, nevinovății, s. f. 1. Lipsă de vinovăție; calitatea celui nevinovat (
1).
2. Inocență, candoare; naivitate. ◊
Loc. adv. Cu nevinovăție = în mod nevinovat (
2), cu candoare; în mod naiv. –
Ne- +
vinovăție.nevinovăție (Dicționaru limbii românești, 1939)nevinovățíe f. (
ne și
vinovăție). Inocență. Naivitate. Lipsă de răutate.
Cu nevinovăție, cu inocență, cu candoare, cu naivitate.
nevinovăție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nevinovățíe s. f.,
art. nevinovățía, g.-d. art. nevinovățíei; pl. nevinovățíi, art. nevinovățíilenevinovăție (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nevinovăție f.
1. lipsă de vinovăție:
nevinovăția acuzatului; 2. starea celui nevinovat:
a trăi în nevinovăție.