nevinovat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEVINOVÁT, -Ă, nevinovați, -te, adj. (Adesea substantivat)
1. Care nu este vinovat, care nu are nici o vină; fără vină.
2. Care nu e atins de rău, care ignoră răul, care este incapabil de a comite un rău; curat la suflet; inocent, candid;
p. ext. lipsit de experiență, de artificialitate și de prefăcătorie; naiv. ♦ Care denotă, exprimă inocență, candoare, naivitate. ♦ Care nu ascunde nimic rău; inofensiv. –
Ne- +
vinovat.nevinovat (Dicționaru limbii românești, 1939)nevinovát, -ă adj. (
ne și
vinovat). Inocent, lipsit de vină. Naiv. Lipsit de răutate.
nevinovat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nevinovát adj. m.,
pl. nevinováți; f. nevinovátă, pl. nevinovátenevinovat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nevinovat a.
1. care nu e vinovat;
2. scutit de păcate, candid:
suflet nevinovat; 3. simplu, prea naiv:
ființă nevinovată.