nevindecat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEVINDECÁT, -Ă, nevindecați, -te, adj. (Despre ființe) Care nu s-a vindecat de o boală, care este încă bolnav; (despre răni, tăieturi etc.) deschis, necicatrizat. –
Ne- +
vindecat.nevindecat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nevindecát adj. m.,
pl. nevindecáți; f. nevindecátă, pl. nevindecáte